Nice to meet you OCEAN am zis eu,
iar el nu mi-a raspuns dar era acolo si asta conta cel mai mult.
Aveam in minte atatea imagini false, sau poate nu false dar create de mintea mea, dupa ceea ce citisem, dupa ceea ce vazusem in filme...
Si cand colo nu era nicio coada de rechin in ocean, si nici nu era turcoaz la culoare....si erau atat de multe care nu bateau cu ceea ce ma asteptam....
Dar cu toate acestea, prima data cand l-am vazut, pe el, oceanul Atlantic am fost fascinata.
Il cautam din priviri pe dupa arbusti, vroiam sa ajung cat mai repede sa vad cum este si cum miroase ....si am ajuns.
Prima impresia era ca este mare .....dar am fost usor dezamagita. Pana la el mai erau cativa metri buni de mers....erau pietre si ierburi marine prin care trebuia sa treci ca sa ajungi la el....
Ma intrebam ce este cu acest peisaj dezolant ...si atunci realizez intr-o fractiune de secunda ca este plecat la plimbare oceanul si se va intoarce mai pe seara. Heiiii...ai uitat de flux si reflux.....portiunea care nu-ti place este de fapt tot el.....fara apa. Si din clipa aceea parca nu mi s-a mai parut atat de uratel.....si neatragator.
Am mers printre pietre, ierburi, scoici, nisip ud ...si am tot mers si am ajuns si la el.....era linistit, miroasea a sare ca la marea mea cea Neagra. Era atat de cald..ireal de cald iar eu cantaream in minte variantele de a intra in apa si a ma balaci sau nu....
Mai tarziu in acea zi nu i-am rezistat si am avut o discutie intima cu bebelusul din burtica si l-am rugat sa ma lase si pe mine sa fac o baie in ocean ca nu-i fac niciun rau si totul va fi OK. Am interpretat miscarile lui agitate ca pe un accept si nu ca eram usor obosita si el probabil simtea toate acestea....
Spre seara cand soarele ar fi vrut sa plece am reusit sa citesc in privirile celorlalti oameni ....iar eu sa simt cu sufletul, rugamintile fierbinti de a mai sta....nu pleca soare pentru ca nu vreau sa vorbesc la trecut despre aceasta zi minunata...vreau inca sa o petrec aici cu tine.
Dar era "rece" si usor insensibil si nu baga pe nimeni in seama.....stia ca-si facuse datoria cu varf si indesat, ne arsese pielea suficient si acum chiar pleca.
Dar ce sa vezi ? sa fi fost deja 5...half past 5 (am scris asa ca sa exersez cat mai mult sa-mi intre in sange aceasta exprimare) cand apa ajunsese atat de aproape de noi. Am fost vrajiti cu peisajul, cu mirosul, cu soarele, cu povestile si nu am observat ca oceanul era acum intre degetele noastre de la picioare, atat de aproape atat de diferit si totusi era tot el.....
A trebuit sa plecam dar acea prima intalnire a fost atat de reusita incat nu cred ca o voi putea scoate curand din amintiri.
Si cand am plecat ...nu stiu daca era de la vant sau chiar asa a fost dar parca am auzit ceva usor soptit: nice to meet you, too.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu